Tuturor ne plac povestile, dar indeosebi celor mici. La varsta prescolara, si chiar in clasele I-IV, prichindeii invata cam toate lucrurile prin joc si povesti. Asa inteleg ei cel mai bine. 

 

Si uneori, daca am avea niste povesti la indemana, ne-ar fi si noua mai usor sa intelegem cum functioneaza lucrurile complicate din viata noastra.  

 

Pentru astazi am pregatit o istorisire dragalasa si plina de invataminte despre energia solara. Spune-le celor mai tineri membri ai familiei cum functioneaza sistemele fotovoltaice off-grid si on-grid.

 

 

Maia era o fetita tare curioasa. De dimineata pana seara se tinea dupa fusta mamei ei si ii punea intrebari despre fiecare lucru. Fiecare intrebare incepea cu: “Mami, de ce…?”. 

 

Voia sa stie de ce fierbe supa, de ce zaharul e dulce, de ce exista curcubeu, de ce zboara fluturii si de ce painea are gauri mici de tot. 

 

Intr-o zi, a auzit ca parintii ei au pus pe acoperis panouri solare. 

 

“De ce?”, a intrebat Maia. 

 

Mama si tata i-au explicat cu rabdare, dar Maia era inca nedumerita. Timp de cateva ore s-a plimbat prin curte si s-a uitat ba la panouri, ba la cerul limpede si luminos. 

 

“De ce au pus un panou pe acoperis? O sa ma urc sa vad ce face. Dar imi e frica sa ma urc pana acolo. Poate cad”, isi spuse Maia.  

 

Atunci ceva minunat se intampla: Maia a ajuns dintr-odata pe burta rotunda a Soarelui. 

 

“Buna ziua, domnule Soare”, spuse Maia. “De ce sunt aici, pe burta ta? Si de ce nu imi e cald la picioare? Mami zicea ca esti foarte fierbinte. Mai fierbinte decat orice.”

 

“Buna, Maia. Te-am auzit cand vorbeai despre panourile de pe acoperis. Asa ca, m-am gandit sa-ti fac o surpriza si te-am transformat intr-o raza de soare. O sa te trimit pe un panou de pe casa ta ca sa afli singura de ce mama si tata l-au pus acolo.”

 

Maia se uita la mainile si picioarele ei. Doar ca nu mai erau asa cum si le amintea. Fetita era acum o raza portocalie, luminoasa si calda. 

 

“Drum bun, Maia! Promite-mi ca imi faci cu mana cand ajungi jos”, ii spuse Soarele dupa care o trimise cu viteza spre Pamant. 

 

“Promit! La revedere, domnule Soare!”, raspunse fetita.

 

Maia radea cu gura pana la urechi. Alaturi de ea, erau multe alte raze portocalii, iar doua dintre ele semanau foarte bine cu Ana si Mihai, colegii ei de clasa. 

 

Calatoria era lunga de tot, asa ca Maia a avut timp sa faca cunostinta si cu alte raze de soare. A povestit si cu razele care semanau cu Ana si Mihai si a aflat ca erau intr-adevar colegii ei. Fetita era atat de fericita, incat isi dorea sa ramana toata ziua alaturi de celelalte raze. 

 

Maia se apropia tot mai tare de casa si … Bam!, a cazut pe unul dintre panouri. 

 

Celelate raze de soare nu mai erau nicaieri. Nu stia unde s-au dus si nici nu avu prea mult timp sa se gandeasca la asta. In cateva secunde panoul a absorbit-o cu totul si a dus-o intr-o cutie pe care scria cu litere mari “INVERTOR”. Cutia a trasformat-o din raza portocalie intr-o luminita albastra. 

 

Maia a stat putin timp in cutia numita “INVERTOR”. A cazut apoi, printr-un put lung. Sau poate era un tobogan. Nu isi dadea prea bine seama pentru ca aluneca foarte, foarte repede, atat de repede incat la un moment dat i se facu rau.

 

A ajuns in sfarsit la capatul toboganului si a aterizat pe o suprafata tare, alunecoasa si transparenta. Era becul din camera ei. 

 

Din interiorul becului vedea toate jucariile care aratau atat de mici si colorate de acolo de sus. Le privea si isi dorea sa fie din nou in mijlocul lor. Era obosita dupa atatea peripetii. 

 

Si, cat ai zice peste, dorinta i se indeplini. Becul o trimise langa ursuletul Tedy, jucaria alaturi de care dormea in fiecare noapte. 

 

Maia isi reveni la dimensiunea normala. Nu mai era nici raza de soare, nici luminita albastra. Era o fetita obisnuita, cu doua maini si doua picioare, la fel ca toti copiii pe care ii cunoastea. 

 

Dar ce aventura minunata! Cobori rapid scarile si le povesti mamei si tatei toate peripetiile prin care a trecut. 

 

Apoi, alerga in curte si se uita in sus la domnul Soare, prietenul ei. Ii facu cu mana, asa cum promisese si ii multumi pentru calatoria minunata. 

 

Sfarsit! 

 

Aceasta este o poveste pe care le-o poti spune copiilor tai si care ii invata de ce este util un sistem cu panouri solare. 

 

Schimba numele pe care le-am folosit noi si transforma-i pe cei mici ai tai in personaje principale, iar in loc de Ana si Mihai, foloseste numele colegilor de grupa sau de clasa.

 

Nu uita ca prichindeii sunt influentati mai mult de ceea ce faci, decat de ceea ce zici. Asa ca, daca nu ai cumparat inca sisteme fotovoltaice off-grid sau on-grid, intra pe www.e-acumulatori.ro si achizitioneaza sistemul potrivit pentru casa ta!